Circuitul Banilor În Natură
Cele scrise mai jos s-ar putea regăsi în orice abecedar financiar din lume și s-ar numi Bazele Îmbogățirii.
Mecanismul este simplu, revoltător și arată continua involuție a Homo Sapiens spre lumea descrisă de Orwell în celebrul 1984. Băncile comerciale primesc vagoane bani de la stat cu care vor împrumuta același stat, plus dobândă sau vor ataca finanțele altor state (propagandistic, băncile se recapitalizează și vor alimenta economia cu bani). Iar statul tipărește bani aiurea, alimentează inflația și deficitele pe spinarea proștilor care se trezesc cu servicii publice mai proaste, mai puține și mai scumpe. Și asta în numele protejării mecanismului economic (nici proștii nu mai cred așa ceva) și financiar mondial (asta este mai credibilă). Chipurile, marile bănci nu trebuie să pice, că altfel picăm cu toții.
Îmi este silă de rahatul în care ne scăldăm, unde cohoartă de lacomi țin pe loc evoluția acestei planete imaginându-și că prin controlul celor 7 miliarde de bipezi îi vor întâlni pe Yahve și fiul său nelegitim Iisus. Băi rahaților, putreziți la fel de repede ca oricare somalez mort de foame.
Armeanul, Mărul Discordiei
Nici nu intră bine Crăciunul în palatul Elysee și testosteronul la Ankara, că izbucni un nou scandal diplomatic la marginea Europei. Nicholas și partidul de centru-dreapta al acestuia, la presiunea puternicii comunități armene din Franța, au produs o lege prin care condamnă penal negarea genocidului comis împotriva armenilor de răposatul Imperiu Otoman, în ultimii ani de agonie, interesant fiind faptul că faptele cu pricina s-au produs acum aproape 100 ani. Milionul juma’ de armeni morți este recunoscut cu o treime de gură de statul turc, succesorul vechiului imperiu, dar stat care nu dorește nici în ruptul capului să recunoască oficial un genocid, ceea ce ar însemna baza pentru un șir lung de procese civile, în care strănepoți și nepoți de verișoară de strănepoți, cu toții armeni, ar încerca falimentarea republicii lui Atatürk, urmând exemplul eternului popor victimă (nu spun care, că este forbidden pe aici). +
Olanda, Spațiul Schengen și România
Nu este un secret că olandezii au rămas singurii care se opun aderării României la spațiul Schengen, după ce conaționalii lui Hakkinen s-au împăcat cu țiganii noștri. Dincolo de problemele guvernului olandez, care se bazează pentru majoritate pe voturile unui partid naționalist cu pronunțate vederi anti-imigrație, la bază mai este și un mic calcul comercial: portul Constanța.
Odată intrată România în spațiul Schengen, volumul mărfurilor și containerelor procesate la Marea Neagră v-a crește, singurele impedimente împotriva unei creșteri susținute fiind inexistenta rețea de autostrăzi și un CFR Marfă (adus intenționat) pe butuci. Din păcate, Serbia este în afara Uniunii, și cum Dunărea face un ocol pe la Belgrad, nu se poate vorbi de transport fluvial în inima Europei exclusiv într-o zonă Schengen.
Așa că Olanda votează și pentru porturile Rotterdam și Amsterdam.